ÎMBULZ'I, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spaţiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulţime) A înghesui pe cineva din toate părţile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruinţele, cu insistenţele. - În + bulz.
Sursă : DEX'98 (16077)  - valeriu

ÎMBULZ'I vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târsi, (prin Ban. si Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se musuroi. (S-au ~ cu toţii în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ asa în mine?)
Sursă : Sinonime (188634)  - siveco

îmbulz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îmbulz'esc, imperf. 3 sg. îmbulze'a; conj. prez. 3 sg. si pl. îmbulze'ască
Sursă : DOR (254919)  - siveco

A SE ÎMBULZ//'I mă ~'esc intranz. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare (într-un spaţiu restrâns) miscându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz
Sursă : NODEX (339610)  - siveco

A ÎMBULZ//'I ~'esc tranz. (fiinţe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz
Sursă : NODEX (339609)  - siveco